Cum se fac trimiterile la tratament în străinătate? Noutăţi legislative
Iul 3, 2018 Postat de Eugen Staicu

Recent, a fost modificat şi completat Ordinul ministrului sănătății nr. 50/2004 privind metodologia de trimitere a unor categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate. Amendamentele au fost aduse prin OMS nr. 814/2018, publicat în Monitorul oficial nr. 526 din data de 26 iunie.

• Trimitere pentru transplant de organe. Se introduce o excepţie de la regula potrivit căreia trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătății numai pentru afecțiunile care nu pot fi tratate în țară, pe baza unei documentații medicale întocmite de direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, denumite în continuare direcții de sănătate publică.

Trimitere pentru transplant. Astfel, pe cale de excepție de la aceste prevederi, pot beneficia de finanțarea tratamentului în străinătate și bolnavii care necesită efectuarea de transplant de organe, țesuturi sau celule de origine umană și care prezintă și patologii asociate ce nu permit efectuarea intervenției în centrele acreditate din România.

• Trimiterea copiilor între 0-1 an presupune doar întocmirea dosarului după diagnosticare, fără parcurgerea etapelor formale obligatorii.

• Depunerea cererii de trimitere se face cu documentele medicale ale bolnavului, de către bolnav, reprezentantul legal al acestuia sau de către aparținător (soț/soție, rudă de gradul IV), împreună cu o cerere din partea bolnavului, a reprezentantului legal sau a aparținătorului acestuia însoțită de copii ale documentelor de identitate ale acestora.

• În situația în care o comisie teritorială de specialitate dintr-un centru universitar nu este funcțională, dosarele pacienților din județele arondate acestei comisii vor fi analizate de către comisiile de specialitate teritoriale din alte centre universitare, până la remedierea situației.

• Corespondenţa cu clinicile din străinătate recomandate de comisia de specialitate. În situația în care bolnavul sau reprezentatul legal al acestuia își exprimă opțiunea pentru efectuarea corespondenței, documentele oficiale emise de clinicile recomandate trebuie să fie, mai nou, inclusiv traduse de către un traducător autorizat. În situația în care clinica nu transmite oferta de tratament, documentul transmis va trebui să cuprindă cel puțin informații referitoare la costul evaluării pacientului, costul total al tratamentului care urmează a fi efectuat și ce cuprinde acesta, precum și la costul de spitalizare.

• O singură ofertă recomandată. În cazul în care numărul clinicilor unde poate fi efectuat tratamentul este limitat, iar comisia de specialitate teritorială recomandă o singură clinică în procesul-verbal medical pentru trimiterea la tratament medical în străinătate, va fi acceptată o singură ofertă de tratament de către comisia teritorială, dacă se motivează alegerea făcută. Comisia constituită la nivelul Ministerului Sănătății poate aproba efectuarea tratamentului la clinica recomandată, caz în care nu mai sunt necesare cele 3 oferte de tratament.

• Deplasarea cu însoţitor. În cazuri excepționale impuse de natura și gravitatea bolii, precum și pentru bolnavii minori, comisiile de specialitate teritoriale pot recomanda ca bolnavii să se deplaseze în străinătate cu însoțitor, costurile deplasării și cazării urmând să fie suportate de aceștia. Dacă bolnavul are vârsta cuprinsă între 0 și 18 ani, direcția de sănătate publică va deconta și costurile deplasării și cazării pentru un însoțitor.

• Urgenţele medicale şi controlul periodic. Pentru bolnavii care au consemnat în cuprinsul procesului-verbal medical întocmit în vederea trimiterii pentru tratament în străinătate nivelul de prioritate «Urgență medicală» sau  - urmează noutatea introdusă în Norme – pentru bolnavii solicitați de clinica din străinătate la controlul periodic, criteriile suplimentare nu se aplică.

• Opţiunea bolnavului pentru o altă clinică. În cazul în care pacienții sau aparținătorii legali ai acestora solicită efectuarea tratamentului la o altă clinică recomandată de către comisia teritorială de specialitate decât cea aprobată de către comisia Ministerului Sănătății, aceștia pot beneficia de tratament la clinica solicitată, cu condiția să asigure din fonduri proprii diferența de cost față de oferta transmisă de către clinica pentru care s-a primit aprobarea, atât pentru efectuarea tratamentului, cât și pentru transport, până la finalizarea tratamentului. Pacientul sau aparținătorul acestuia va semna o declarație pe propria răspundere conform căreia se obligă să suporte toate costurile suplimentare.

• Continuarea tratamentului pentru stare agravată. În situația în care starea de sănătate a unui pacient se agravează în perioada în care acesta se află la tratament/control în străinătate, aprobat în prealabil de către comisia constituită la nivelul Ministerului Sănătății, și necesită intervenții suplimentare de urgență, comisia poate aproba continuarea tratamentului în cadrul clinicii din străinătate, în baza unui document justificativ eliberat de către reprezentanții clinicii, care va cuprinde diagnosticul, tipul de tratament ce urmează a fi efectuat și costurile pe care le implică acesta, la solicitările direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București.

sursa: https://legestart.ro/cum-se-fac-trimiterile-la-tratament-strainatate-noutati-legislative/


Tratament în străinătate, cu fonduri de la statul român.

Nu puţine sunt situaţiile în care sistemul medical din România este prins pe picior greşit: ba nu există specialiştii de care avem nevoie, ba nu avem aparatura, ba tratamentele necesare vindecării sau cel puţin ameliorării stării de sănătate a pacienţilor, mai mici sau mai mari, sunt greu sau imposibil de procurat.

Așa că mulți români se îndreaptă către serviciile oferite de alte state din UE. Există mai multe modalități prin care aceste servicii pot fi plătite, total sau parțial, prin case de asigurări din România sau din bugetul Ministerului Sănătății.

Tratament în străinătate. VARIANTE PRIN CASA DE ASIGURĂRI

    Formularul S2 (fost E 112)
    Pentru a putea beneficia de ajutor din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate trebuie îndeplinite două condiţii:

    tratamentul respectiv se regăseşte printre serviciile medicale prevăzute în pachetul de servicii de bază de care beneficiază asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România;
    acest tratament nu se poate acorda în România în intervalul de timp necesar, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante şi evoluţia probabilă a bolii.
    Dacă cele două condiţii sunt îndeplinite, casa de asigurări de sănătate nu poate refuza eliberarea acestui formular! Însă un medic trebuie să își asume că tratamentul nu poate fi făcut în timp util în România.

Trebuie să ştii de asemenea că formularul E 112 nu se va elibera în cazul în care se stabileşte că deplasarea persoanei respective i-ar prejudicia starea de sănătate sau primirea tratamentului medical.

Formularul E 112 se va elibera înainte de plecarea pacientului. Decontarea urmează să se facă ulterior intervenţiei şi numai între instituţii, pe baza facturii.

Care sunt etapele ce trebuie parcurse?

    Pacientul, împreună cu medicul, vor întocmi dosarul medical. Acesta trebuie să conţină absolut toate informaţiile de ordin medical, traduse de un traducător autorizat în limba ţării în care se găseşte clinica sau măcar în limba engleză; documentele trebuie semnate şi ştampilate de către medic (cei care au trecut prin această experienţă recomanda semnătura şi stampila şefului unităţii medicale).
    Obținerea unei note medicale, redactate de medicul curant şi de şeful secţiei medicale respective, din care să reiasă necesitatea efectuării următoarelor investigaţii de specialitate şi implicit tratamentul aferent afecţiunii de care suferă pacientul în altă ţară decât în România şi din ce motive clinice clinice (lipsa tratamentului adecvat, personalizat, istoricul medical încărcat, care nu permite continuarea tratamentului în ţară fără punerea vieţii pacientului în pericol, lipsa aparaturii de investigaţie/operaţie etc.). Pe această notă medicală trebuie să se precizeze unde, la ce spital, în ce oraş şi în ce ţară va merge pacientul, împreună cu mama/aparţinătorul (în cazul minorilor).
    Pacientul, soţul/soţia sau una dintre rude (până la rudele de gradul IV) va depune o cerere scrisă la Casa de Asigurări de Sănătate, unde va fi luat în evidenţă în calitatea sa de asigurat.
   

Solicitarea va trebui însoţită de următoarele documente:

copie după actul de identitate (sau certificat de naştere în cazul în care pacientul nu are buletin), o confirmare scrisă din partea clinicii străine prin care să ateste disponibilitatea sa de a efectua tratamentul solicitat în perioada solicitată, precum şi costul intervenţiei medicale şi dosarul medical care va conţine recomandarea medicală pentru efectuarea tratamentului şi înscrisuri medicale. Mult mai multe detalii despre întocmirea corectă a acestui dosar găsiţi https://popescuraduionut.files.wordpress.com/2011/11/ts_dosar-e112.pdf

Statele în care puteţi solicita deplasarea în acest sistem sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia.

2. DIRECTIVA 24

O altă modalitate prin care se pot deconta servicii acordate în alte spitele din țară este Directiva 24. Actul, intrat în vigoare în anul 2013, permite pacienţilor români să se trateze în orice spital de pe teritoriul Uniunii, privat sau de stat, obligând statul român să deconteze aceste servicii la nivelul tarifelor de la noi. Plata pentru serviciile în cauză se face la prețul pe care îl au în România.

Principiile pe care se bazează actul european nu sunt chiar aceleaşi cu cele prevăzute de formularul E 112, întrucât pacienţii vor avea dreptul să se trateze în afară şi în alte situaţii decât atunci când tratamentul de care au nevoie nu e disponibil în ţara de origine. “Fluxurile de pacienţi între statele membre sunt limitate, deoarece marea majoritate a pacienţilor din Uniune beneficiază de asistenţă în propria ţară şi preferă acest lucru. Însă, în anumite cazuri, pacienţii pot dori să beneficieze de asistenţă într-un alt stat membru. Printre exemple se numără: asistenţa medicală foarte specializată sau asistenţa oferită în zonele de frontieră, dacă unitatea spitalicească adecvată cea mai apropiată se află de cealalată parte a frontierei”, se arată în directivă. De asemenea, “unii pacienţi doresc să beneficieze de tratament în străinătate pentru a fi mai aproape de membrii familiei sau pentru a avea acces la o altă metodă de tratament decât cea oferită în statul membru sau deoarece sunt de părere că vor beneficia de o asistenţă mai bună în alt stat”, mai prevede actul normativ. Foarte important este că “prezenta directivă se aplică prestării de servicii pacienţilor fără a ţine cont de modul de organizare, furnizare şi finanţare a acesteia”. Refuzul nu poate fi justificat de faptul că “pe teritoriul naţional se află liste de aşteptare, fără a efectua o evaluare medicală obiectivă”. Nu se supun directivei serviciile în domeniul îngrijirii pe termen lung (recuperare medicală), transplantul de organe şi nici programele de vaccinare împotriva bolilor infecţioase.

Dezavantajul acestui sistem este că pacineții trebuie să plătească pe loc, urmând ca ulterior să fie rambursat de către autoritatea națională din țara de origine cât mai rapid posibil.

surse: https://www.totuldespremame.ro/utile/legislatie/cum-poti-beneficia-de-tratament-in-strainatate-platit-de-statul-roman-trei-solutii-posibile
http://www.cnas-pnc.ro/legislatie
http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-918_ro.htm

Totul despre tratamentul gratuit în străinătate pentru români. Ce formulare online trebuie solicitate şi completate

Orice cetăţean român care are calitatea de asigurat poate beneficia de servicii medicale în afara ţării. Condiţiile sunt reglementate printr-o serie de formulare care se obţin de la casele de asigurări de sănătate.
Activitatea privind eliberarea/primirea formularelor europene şi decontarea serviciilor medicale primite de asiguraţii români pe teritoriul statelor membre UE, Spaţiul Economic European sau Confederaţiei Elveţiene se desfăşoară în cadrul compartimentului acorduri, regulamente şi formulare europene din structura caselor judeţene de asigurări de sănătate. Pentru a beneficia de servicii medicale în alte ţări europene, este necesar, în primul rând, cardul european de asigurări sociale de sănătate.

Cardul european se eliberează la cererea asiguratului de la casa de asigurări în a cărei circumscripţii îşi are domiciliu solicitantul şi se eliberează în termen de maxim 7 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii în sistemul informatic unic naţional care gestionează aplicarea regulamentelor europene privind drepturile asiguraţilor aflaţi în şedere temporară într-un stat membru al UE.
În cazul în care circumstanţe excepţionale împiedică eliberarea Cardului European sau dacă există situaţii de urgenţă care ar face necesară eliberarea cardului în mai puţin de 7 zile lucrătoare, casa de asigurări de sănătate va elibera un certificat provizoriu de înlocuire a cardului (CIP). Costul cardului european este suportat de Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, iar perioada de valabilitate a cardului European de asigurări de sănătate este de un an de la data emiterii.

Serviciile medicale acoperite de cardul European

Asiguratul care posedă card european beneficiază de serviciile medicale devenite necesare, în timpul şederii temporare pe teritoriul unui stat membru al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene, în aceleaşi condiţii ca şi asiguraţii din ţara în care s-a deplasat.
Prin şedere temporară se înţelege deplasarea unei persoane în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene/SEE/Confederaţia Elveţiană pentru motive turistice, profesionale, familiale sau pentru studii, pentru o perioadă de timp de cel mult 12 luni. Este însă posibil ca, pentru anumite servicii, să fie necesară co-plata, chiar dacă în România aceleaşi servicii sunt decontate integral. Acest lucru depinde de sistemul de asigurări din ţara în care sunt acordate aceste servicii. Cardul european nu acopera situaţia în care asiguratul se deplasează întru-un stat membru al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene în scopul obţínerii unui tratament medical planificat.
Cardul european acoperă numai serviciile medicale obţinute de la furnizorii care fac parte din sistemul de securitate socială din ţara respectivă. Decontarea serviciilor medicale aferente cardului european se face la nivel interinstituţional. Când o persoana nu deţine un card European si se afla într-un stat membru UE În situaţia în care asiguratul se află pe teritoriul unui stat membru al UE/SEE/Confederaţiei Elveţiene şi, din diferite motive, nu se mai află în posesia CEASS ( nu l-a solicitat la plecare, l-a pierdut, a fost distrus sau i-a fost furat sau cardul nu este recunoscut de furnizorul de servicii medicale unde este prezentat sau în orice altă situaţie similară), acesta trebuie să contacteze casa de asigurări care i-a emis cardul( prin poştă, fax, email) şi să solicite certificatul provizoriu de înlocuire al cardului european de asigurari sociale de sanatate. Casa de asigurări de sănătate îi va trimite certificatul la adresa menţionată în termen de 24 ore.

Certificatul provizoriu de înlocuire (CIP) conferă asiguratului aceleaşi drepturi ca şi CEASS. Formularul de cerere pentru emiterea cardului european se poate descarca din site-ul Casei Judetene de Asigurari de Sanatate, de care apartine solicitantul.

Formularele europene
Formularele europene privind aplicarea regimurilor de securitate sociala în raport cu lucratorii salariati, cu lucratorii independenti şi cu familiile acestora care se deplaseazp in cadrul Comunitatii europene sunt:

Formularul European E112

„Atestat privind menţinerea dreptului la prestatiile în curs pentru asigurarea de boala-maternitate“, fiind inlocuit din mai 2010 cu formularul European S2 - „Document de deschidere de drepturi la tratament planificat“.
Acest formular se utilizează pentru :
1. persoanele asigurate şi membrilor de familie (sot/sotie,copii,părinti aflaţi în întreţinere) care beneficiază de prestaţii de boala în România si care solicită casei de asigurari autorizarea întoarcerii în statul de resedinţă UE pentru continuitatea primirii serviciilor medicale prin intermediul formularului S2;
2. persoanele asigurate şi membrilor de familie care sunt autorizaţi prin formularul S2 de casa de asigurari să obţină tratament medical în alt stat membru UE.

Eliberarea formularului S2( E112) se face prin depunerea unei cereri la casa de asigurari însoţită de o serie de documentatie: act de identitate al beneficiarului, adeverinţă de salariat / asigurat eliberată de CASVS - original, dosar medical (copii ale documentelor medicale), raport medical (model tipizat - original), acceptul clinicii din statul membru UE unde urmează să se efectueze prestaţiile medicale cu precizarea obligatorie a perioadei.

Din raportul medical trebuie să rezulte că, serviciul medical solicitat face parte din pachetul de servicii de bază, de care beneficiază asiguraţii în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, precum şi faptul că acesta nu poate fi efectuat într-un interval de timp rezonabil în niciuna dintre unităţile sanitare din România, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante şi evoluţia probabilă a bolii.

Formularul European E106

Reprezintă “Atestat privind dreptul la prestaţiile în natură ale asigurării de boala-maternitate în cazul persoanelor care îşi au reşedinţa într-un alt stat decât statul competent“. Acest formular E106 ,din mai 2010 a fost înlocuit conform regulamentelor europene cu formularul S1. „Înregistrare pentru asigurare medicală” . Prin urmare formularul S1 (E106) se eliberează la cererea salariatului detaşat, studentului asigurat în România şi care pleacă cu bursa Erasmus în unul din statele membre UE, unde are reşedinta;

Formularul European E109

Denumit „Atestat pentru înscrierea membrilor familiei persoanei asigurate şi actualizarea listelor’“ şi care la fel ca formularul E106 a fost înlocuit cu formularul S1 din mai 2010. Se eliberează pentru copiii salariaţilor detaşaţi în unul din statele membre UE;

Formularul European E121

„Atestat pentru înscrierea titularilor de pensie, a membrilor familiei acestora (soţ/soţie) şi actualizarea listelor“, înlocuit din mai 2010 cu formularul S1 „Înregistrare pentru asigurare medicală“. Se eliberează pentru titularii de pensie, a membrilor familiei acestora care au reşedinţa în alt stat membru UE şi care doresc să se înscrie în statul respectiv ca asigurat în vederea obţinerii de servicii medicale conform legislaţiei din acea ţară. Perioada de valabilitate a formularului European S1(E121) este nelimitată, valabilitate care încetează în cazul decesului persoanei posesoare de formular sau la solicitarea scrisă a persoanei, de revenire în ţară.

Formularul European E107 Este o „Cerere de atestat privind dreptul la prestaţiile în natură” prin intermediul căruia instituţiile de asigurări din statele de reşedinţă UE solicită instituţiei de asigurări competente de care aparţine persoana asigurată alte formulare formulare europene cum ar fi: E104, E106, E109, E121, în situatia în care persoana în cauza nu a solicitat formularul respectiv înainte de plecarea din ţară;

Formularul European E001

Formularul este întocmit de institutia care doreste să obţina informaţii suplimentare asupra unei situaţii, să relanseze o cerere precedentă să solicite un formular european sau alte documente.

sursa: adev.ro/pbb9c