Drepturi cheie ale pacientului oncologic

Pacientul are dreptul:

    să fie tratat cu respect, demnitate şi să beneficieze de servicii medicale fără discriminare, indiferent de vârstă, sex, preferinţe sexuale, religie sau cultură;
    să beneficieze de spitalizare gratuită într-un spital public;
    să fie informat cu privire la orice costuri suplimentare ale serviciilor medicale;
    să beneficieze de un tratament bazat pe datele clinice şi nu pe capacitatea de a plăti serviciile medicale (statusul asigurării medicale);
    să beneficieze de explicaţii clare cu privire la starea actuală a bolii, informaţii care să fie uşor de înţeles, inclusiv riscurile şi alte opţiuni terapeutice;
    să beneficieze de confidenţialitate cu privire la informaţiile personale;
    să ceară o a doua opinie medicală;
    să poată face un compliment sau o plângere;
    să poată decide dacă doreşte să ia parte în cercetarea medicală şi în instruirea clinică a rezidenţilor şi studenţilor;
    să ia parte în deciziile de tratament;
    să primească instrucţiuni legate de îngrijirea personală la externare;
    să poată cere externarea în orice moment pe propria răspundere;
    să poată refuza îngrijirea într-un anumit centru sau de către un  anumit doctor.

Responsabilităţile pacientului

Pentru a fi eficient, procesul de îngrijire al sănătăţii trebuie să fie mai mult decât o stradă cu sens unic. De exemplu, dacă pacientul doreşte comunicare şi răbdare din partea echipei medicale, trebuie să ofere aceleaşi lucruri în schimb.

Pacientul trebuie să fie cinstit şi deschis. O responsabilitate cheie a pacientului este ca acesta să se asigure că echipa de îngrijire beneficiază de toate informaţiile de care are nevoie pentru a oferi un tratament corespunzător. Comunicarea deschisă este importantă într-un număr de domenii cheie – pacientul trebuie să comunice echipei de îngrijire în cazul în care:

    are o întrebare sau problemă; este vital să se comunice orice probleme pe care nu le înţelege, care îl îngrijorează, astfel ca echipa medicală să îl poată ajuta;
    există factori personali care ar putea afecta deciziile terapeutice, de exemplu dacă pacientul locuieşte singur;
    apar reacţii adverse sau durere; echipa medicală poate schimba dozele sau poate institui tratamente pentru ameliorarea efectelor secundare;
    pacientul ia orice alte medicamente, inclusiv terapii complementare şi/sau alternative; unele medicamente interacţionează cu tratamentele antineoplazice determinând efecte adverse sau diminuând eficacitatea acestora;
    pacientul este văzut de mai mulţi medici;
    pacientul se decide să nu urmeze instrucţiunile medicului curant (de exemplu nu ia medicamente prescrise);

Pacientul trebuie să fie grijuliu. Există unele responsabilităţi de bază care se referă la aspecte practice, inclusiv:

    să trateze toţi pacienţii şi personalul cu curtoazie, demnitate şi respect;
    să respecte programările şi să anunţe echipa medicală dacă nu se poate prezenta conform programării.

Pacientul trebuie să fie flexibil. Medicul curant planifică tratamentul pe baza rezultatelor testelor iniţiale. Ulterior vor fi efectuate teste pentru a verifica răspunsul la tratament, iar medicul poate să reevalueze planul iniţial de tratament. Deci, este important ca pacientul să fie flexibil şi să accepte că tratamentul se poate schimba, deşi, desigur, pacientul are în continuare dreptul de a fi implicat activ în luarea deciziilor cu privire la noul plan terapeutic.

O responsabilitate cheie a pacienţilor este să accepte că tratamentul cancerului poate avea efecte secundare. Unii pacienţi resping tratament după tratament datorită efectelor secundare până când în final rămân prea puţine opţiuni terapeutice.


Cine poate fi de ajutor?

De la incertitudinea diagnosticului şi prin extrem de ocupata perioadă a tratamentului, medicii, asistentele medicale şi alţi profesionişti din domeniul sănătăţii pot ajuta pacientul să găsească drumul prin sistemul de sănătate.

În funcţie de tipul de cancer şi de tratamentul indicat, în planul terapeutic pot fi implicate mai multe specialităţi şi anume:chirurg, oncolog medical, radioterapeut, hematolog sau specialist în îngrijiri paliative. Aceştiaplanifică şi gestionează tratamentul şi răspund la întrebări legate de tratament. Esteadesea util ca pacientul să ceară informaţii şi medicilor rezidenţi.

Există o gamă largă de profesionişti din sistemul de îngrijire al sănătăţii care îi pot ajuta pe pacienţi să facă faţă fizic şi emoţional efectelor cancerului:

    nutriţionist – educaţie referitoare la nutriţie şi dietă;
    psiholog – ajută pacienţii să-şi gestioneze sentimentele şi să facă faţă schimbărilor survenite, ca urmare a cancerului sau a tratamentului;
    fizioterapeut şi terapeut ocupational – ajută pacientii să revină la activităţile normale; fizioterapeutul poate ajuta, de asemenea, în cazul efectelor fizice secundare, cum ar fi limfedemul.

Este important pentru pacient să aibă o relaţie bună cu medicul de familie, care îi cunoaşte istoricul medical. Este important ca medicul de familie să fie informat despre tratament şi perioadele de spitalizare, iar echipa medicală ar trebui să ofere informaţii medicului de familie la fiecare externare şi să trimită, de asemenea, rezultatele testelor efectuate. Pacientul poate discuta opţiunile de tratament cu medicul de familie, care poate, de asemenea, aranja obţinerea unei a doua opinii. Rolul medicului de familie poate varia în funcţie de mediul în care locuieşte pacientul – de exemplu, pentru pacienţii din mediul rural, medicul de familie poate avea un rol mai activ, comparativ cu pacienţii din mediul urban.

sursa:  http://www.pacientcancer.ro/drepturile-pacientului-legislatie