Consilierea şi orientarea în carieră reprezintă o nevoie esențială în educație și nu trebuie să așteptăm intrarea în liceu ca să aflăm ce direcție va alege elevul. Explorarea punctelor forte, dar și a punctelor slabe, a aptitudinilor înnăscute este cel mai bun lucru pe care îl poate face un școlar pentru viitorul lui.

Consilierea vocațională e de mare ajutor și pentru părinții confuzi, care au nevoie de un instrument de ghidaj în îndrumarea corectă a copilului și este cu adevărat salvatoare pentur acei părinți care au tendința de a lua decizii de bază în locul copilului pe principiile „lasă că știu eu ce e mai bine pentru tine”, „trebuie să preiei afacerea familiei sau să te faci medic/avocat etc”, „tu trebuie să mânânci o pâine mai albă decât mine” și alte astfel de intervenții care au marcat generații întregi de adulți frustrați și nemulțumiți de profesia lor. La această vârstă, copiii simt nevoia să își exploreze personalitatea, profesiile potrivite, alternativele profesionale existente, felul în care meseriile viitorului vor redesena lumea și îi vor include și pe ei, și modul în care stabilesc un plan de acțiune în acest sens.

Spre deosebire de adulți, în cazul cărora consilierea în carieră îmbracă adesea forma unei intervenții țintite pe rezolvarea unei probleme de carieră (reorientare profesională, reinserție pe piața muncii după o perioadă de inactivitate etc.), în cazul elevilor, acest tip de consiliere este, mai degrabă, un proces de explorare:

–       explorarea caracteristicilor personale (elevii învață de ce este important să se cunoască și identifică metodele prin care poate fi realizată autocunoașterea)

–       explorarea lumii ocupaționale (elevii învață unde să caute informații despre ocupații, care sunt caracteristicile ocupațiilor și cum să le compare între ele)

–       explorarea ocupațiilor potrivite (elevii învață să identifice ocupațiile compatibile cu profilul lor vocațional și să adune cât mai multe informații despre aceste ocupații)

–       explorarea alternativelor/rutelor educaționale care îi pot conduce spre ocupațiile compatibile (elevii învață să identifice alternativele educaționale, să le evalueze și să ia decizii cu privire la traseul educațional)

Astfel, la vârsta adolescenței obiectivele consilierii în carieră țin de:

    Autocunoaștere – identificarea și înțelegerea caracteristicilor personale relevante pentru orientarea în carieră (cunoașterea intereselor, abilităților, valorilor, caracteristicilor de personalitate și conturarea profilului vocațional)
    Explorarea lumii ocupațiilor – acumularea de informații referitoare la ocupații (caracteristicile ocupațiilor și dinamica lor pe piața muncii)
    Explorarea alternativelor de carieră – luarea deciziilor cu privire la carieră (identificarea, explorarea și evaluarea alternativelor, având ca rezultat: alegerea unei ocupații, alegerea unui traseu educațional)
    Planificarea carierei – implementarea deciziilor (stabilirea scopului și obiectivelor de carieră pe termen scurt și mediu, elaborarea și implementarea unui plan de acțiune) și, în timp, reevaluarea acestora