Care sunt posibilele cauze ale cancerului la copii și adolescenți?
Majoritatea cancerelor la copii, precum cele la adulți, au modificări (modificări sau mutații) ale genelor care duc la creșterea necontrolată a celulelor și, în cele din urmă, la cancer. Modificările genetice (sau variantele) care sunt transmise de la părinți la copiii lor - cunoscute sub denumirea de variante germinale - pot fi asociate cu un risc crescut de cancer. Modificările genetice care duc la cancer pot apărea și spontan în celule în timpul dezvoltării.
Aproximativ 6% până la 8% din toate tipurile de cancer la copii sunt cauzate de o variantă patogenă moștenită (alterare dăunătoare) a unei gene de predispoziție la cancer, deși procentul variază în funcție de tipurile de cancer (12, 13). De exemplu, aproximativ 45% dintre copiii cu retinoblastom, un cancer al ochiului care se dezvoltă în principal la copii, au moștenit o variantă patogenă într-o genă numită RB1 de la un părinte (14). Copiii care moștenesc variante asociate cu anumite sindroame familiale, cum ar fi sindromul Li-Fraumeni, sindromul Beckwith-Wiedemann, anemia Fanconi, sindromul Noonan și sindromul von Hippel-Lindau, au, de asemenea, un risc crescut de cancer la copil.
Modificările genomice care apar în timpul dezvoltării uneia dintre celulele germinale (sperma sau ovulul) care se unesc pentru a forma zigotul care devine copil pot crește riscul de cancer la acel copil. Modificările genomice pot include cromozomi rupti, lipsă, rearanjați sau suplimentari, precum și variante de gene. O astfel de modificare este trisomia 21 sau prezența unei copii suplimentare a cromozomului 21, care provoacă sindromul Down. Copiii cu sindrom Down au de 10 până la 20 de ori mai multe șanse de a dezvolta leucemie decât copiii fără sindrom Down. Cu toate acestea, doar o proporție foarte mică de leucemie din copilărie este legată de sindromul Down.
Modificările genetice care uneori pot fi asociate cu cancerul pot apărea și în diferite celule ale corpului după naștere, deoarece organismul crește și se dezvoltă activ în timpul copilăriei timpurii. Măsura în care aceste schimbări reflectă expunerile la mediu este neclară. La adulți, se știe că expunerea la substanțe care cauzează cancer din mediu, cum ar fi fumul de țigară, azbest și radiațiile ultraviolete (UV) de la soare, provoacă modificări genetice care pot duce la cancer. Cu toate acestea, cauzele de mediu ale cancerului la copil au fost deosebit de dificil de identificat, parțial pentru că cancerul la copii este rar și parțial pentru că este dificil de determinat la ce ar fi putut fi expuși copiii la începutul dezvoltării lor.
Cu toate acestea, mai multe expuneri de mediu au fost legate de cancerul copilăriei sau adolescenților. De exemplu, un studiu a constatat că melanomul la copii și adolescenți (cu vârste între 11 și 20 de ani) are multe asemănări genomice cu melanomul care apare la adulți, inclusiv o îmbogățire a mutațiilor induse de UV. Iar radiațiile ionizante pot duce la dezvoltarea leucemiei și a altor tipuri de cancer la copii și adolescenți. Copiii și adolescenții care au fost expuși la radiațiile de la bombele atomice aruncate în Japonia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au avut un risc crescut de leucemie, iar copiii care au fost expuși la radiații din accidentul centralei nucleare de la Cernobîl au avut un risc crescut de cancer tiroidian.
Expunerea părinților la radiații ionizante este, de asemenea, o posibilă îngrijorare în ceea ce privește dezvoltarea cancerului la viitorii lor descendenți. S-a constatat că copiii ale căror mame au avut radiografii în timpul sarcinii (adică copiii care au fost expuși înainte de naștere) și copiii expuși după naștere la radiații medicale de diagnosticare prin tomografie computerizată (CT) au o ușoară creștere a riscului de leucemie și creier. tumori și, eventual, alte tipuri de cancer. Cu toate acestea, analiza genomică a copiilor născuți din persoane expuse la radiații la Cernobîl indică faptul că această expunere nu a condus la o creștere a noilor modificări genetice transmise de la părinte la copil.
Câteva alte expuneri de mediu au fost, de asemenea, asociate cu cancerul infantil. Cu toate acestea, din cauza provocărilor în studierea acestor asocieri, cum ar fi dificultatea de a determina expunerile chimice specifice în perioada relevantă în dezvoltarea unui copil, este dificil să tragem concluzii ferme. Pentru unele tipuri de leucemie infantilă (în special leucemia limfoblastică acută), au fost descrise asocieri pentru fumatul tatălui; pentru expunerea la anumite pesticide utilizate în și în jurul casei sau de către părinți la locul lor de muncă; pentru solvenți, substanțe chimice organice care se găsesc în unele produse de uz casnic; și pentru poluarea aerului exterior. Studiile asupra tumorilor cerebrale din copilărie au sugerat asocieri cu expunerea la pesticide în și în jurul casei și consumul matern de mezeluri.
Cercetătorii au identificat, de asemenea, factori care pot fi asociați cu riscul redus de cancer la copil. De exemplu, consumul matern de acid folic a fost asociat cu riscuri reduse atât de leucemie, cât și de tumori cerebrale la copii. A fi alăptat și a fost expus la infecții de rutină din copilărie sunt ambele asociate cu un risc scăzut de a dezvolta leucemie în copilărie.
Factorii care declanseaza cancerul la copii, de obicei, difera de cei care cauzeaza cancer la adulti, cum ar fi fumatul sau expunerea la toxine de mediu. Rar, poate exista un risc crescut pentru cancer în copilarie la copiii care au o afectiune genetica, de exemplu sindromul Down.
În cele mai multe cazuri, cancerul în copilarie este cauzat de mutatii genetice nemostenite sau modificari în genele celulelor în crestere. Deoarece aceste erori apar la întâmplare si imprevizibil, nu exista nicio modalitate eficienta de a le preveni. Multe cancere la copii apar, ca si la adulti, ca rezultat al mutatiilor genetice care duc la proliferarea celulara necontrolata. La adulti, aceste mutatii genice sunt determinate de expunerea la factori ambientali (fumat, azbest, radiatii ultraviolete).
Factorii de mediu care pot determina cancerele în copilarie sunt dificil de identificat, deoarece aceste boli sunt rare.
Mutatiile genetice care pot determina cancer pot aparea în perioada de dezvoltare fetala intrauterina. De exemplu, unul din 100 de copii se nasc cu modificarea genetica de risc pentru leucemii, dar numai unul din 800 dintre acestia fac leucemie.
Orice parinte trebuie sa stie:
- Controalele medicale regulate sunt obligatorii;
- Orice semn sau simptom de boala trebuie investigat, diagnosticat si tratat pâna la disparitie;
- Orice schimbare în starea de sanatate a copilului trebuie atent analizat`a de medic si de parinti.
În functie de tipul de cancer, semnele si simptomele de debut pot fi diferite:
- Cefaleea (durerea de cap), de intensitate progresiva, calmata initial de varsaturi, asociata sau nu cu semne neurologice (mers nesigur, strabism, pareze) poate anunta o tumora cerebrala.
- Adenomegalia (cresterea în volum a ganglionilor limfatici) cu localizari diferite (laterocervical, axilar, supraclavicular etc.) este prezenta în leucemii, limfoame.
- Durerile osoase localizate pot însoti o tumora osoasa maligna. Acestea apar mai ales la adolescenti, în perioada de crestere accelerata.
- Cresterea în volum a abdomenului printr-o formatiune tumorala se întâlneste în tumori renale si neuroblastoame abdominale.
-Hepato-splenomegalia (marirea de volum a ficatului si/sau splinei) poate anunta o boala maligna (leucemie, limfom, hepatoblastom, etc.).
- Asocierea de febra cu sindrom hemoragic (vânatai, sângerari) si paloare marcata este sugestiva pentru o leucemie acuta.